“Oricui i s-a intamplat sa se intoarca inapoi pentru a se asigura ca a inchis bine usa casei sau sa se simta contaminat dupa ce a folosit o baie publica, sau sa aiba senzatia neplacuta ca lucrurile nu ar fi la locul lor. Ganduri agresive, blasfemii, in general ganduri considerate gresite din punct de vedere moral, se pot produce in mintea tuturor si uneori se intampla ca persoana sa incerce sa le neutralizeze. In majoritatea cazurilor este vorba de manifestari ocazionale, de scurta durata, care nu influenteaza calitatea vietii persoanei. Cu toate acestea, in cazul anumitor persoane, simptomele descrise sunt atat de intruzive incat merita diagnosticul de tulburare obsesiv – compulsiva. Tulburarea aduce o suferinta intensa si prelungita, compromite in mod grav functionarea sociala si profesionala, precum si calitatea vietii in general.”

Tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC) este o tulburare de anxietate caracterizata prin ganduri intruzive care produc disconfort și sunt greu de controlat (obsesii), insotite de comportamente repetitive (compulsii), care sunt suficient de severe pentru a fi consumatoare de timp ( pot lua mai mult de o ora pe zi) si au scopul de a reduce anxietatea produsa de obsesii.

Atentie! In ciuda numelui aproape similar, este important sa nu se confunde Tulburarea Obsesiv Compulsiva (TOC) cu Tulburarea de personalitate Obsesiv – Compulsiva (TPOC).

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsiva (TPOC) este o tulburare de personalitate care este caracterizata de perfectionismul extrem, de ordine si de curatenie (buna organizare). Persoanele care sufera de TPOC simt, de obicei, o nevoie severa de a impune propriile standarde asupra mediului din exteriorul lor.

Conform DSM V ( Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mentale) elementele esentiale ale TOC sunt obsesiile si compulsiile recurente.

Obsesiile

Sunt idei, ganduri, impulsuri sau imagini care sunt experimentate ca intruzive sau inadecvate si care cauzeaza anxietate sau detresa ( stare de disperare) marcata;

Persoana cu obsesii incearca de regula sa ignore sau sa suprime astfel de ganduri sau impulsuri, rumineaza ( mediteaza asupra acestor ganduri) ori incearca sa le neutralizeze cu un alt gand sau actiune ( adica, cu o compulsie). De exemplu, o persoana torturata de dubii in legatura cu uitarea aragazului deschis incearca sa le neutralizeze prin verificari repetate pentru a se asigura ca acesta este inchis.

• Obsesiile sunt de doua tipuri: endogene (asa-zisele ganduri interzise care nasc in mintea pacientului dubii asupra propriei moralitati) si reactive (care se refera la preocupari pentru evenimente posibile, ca de exemplu a fi responsabil de o inundatie in urma uitarii robinetului deschis, sau exemplul cu aragazul, de mai sus).

Compulsiile

Sunt comportamente repetitive ( de ex. spalatul pe maini, ordonatul, verificatul) sau actiuni mentale ( de ex. rugatul, numaratul, repetarea de cuvinte in gand) pe care persoana se simte obligata sa le efectueze pentru a reduce detresa asociata unei obsesii. Obsesiile si compulsiile ocupa mult timp si cauzeaza o detresa semnificativa din punct de vedere clinic sau afecteaza functionarea normala. De ex. persoanele cu obsesii de contaminare, isi pot reduce detresa mentala sapalandu-se pe maini pana cand pielea lor devine carne vie.

Principalele tipuri de TOC

• Contaminare – obsesii legate de ideea contaminarii cu substante dezgustatoare sau daunatoare pentru sanatate, sau care provin de la persoane imorale
• Control – obsesii legate de ideea ca, din neatentie, ceva le-a scapat de sub control si se poate produce o catastrofa iminenta de care se simt direct responsabili
• Ganduri interzise/ tabu – obsesii legate de ganduri cu continut blasfem, blesteme, imagini agresive, comportamente incestuoase, etc.
• Ordine si simetrie – nevoia legata de echilibru, precizie, senzatia ca ceva nu a fost facut ‘asa cum trebuie’

Elemente de diagnostic:

• este o tulburare grava si invalidanta
• reduce calitatea vieții
• 2-3% din populatie dezvolta TOC pe parcursul vietii (Kessler et al., 2005)
• NU sunt diferente intre sexe si culturi (Fontenelle et al., 2006)
• in copilarie mai frecventa la barbati (Geller, 2006)
• debuteaza in adolescenta sau inceputul varstei adulte
• incidenta maxima intre 15 si 25 ani (Ravizza și al., 1997)
• tulburarea se agraveaza treptat
• tinde sa devina cronica

Cum se explica TOC

Cercetarile stiintifice dedicate, urmaresc trei abordari principale:  

– neurologica – se refera la aspecte de natura anatomo-functionala si/ sau biochimice;

– neuropsihologica – se
refera la anumite deficite cognitive, cum ar fi functiile executive

– psihologica – se considera ca la baza TOC stau scopurile si reprezentarile prin care pacientul atribuie semnificatie si importanta evenimentelor. Cu alte cuvinte, obsesiile sunt consecinta unor evaluari pe care pacientul le face despre el insusi si despre realitatea care il inconjoara.

Ideea ca la baza TOC s-ar afla un simt excesiv al moralitatii, este antica. Astfel, din punct de vedere psihologic, determinantul direct al simptomelor obsesive este scopul de a preveni o vina. Eventualul esec al acestui scop este perceput ca o catastrofa inacceptabila si insuportabila (Francesco Mancini, Mintea obsesiva, 2016).

Pacientii TOC au urmatoarele ingrijorari:

• sa nu comita pacate impotriva moralei religioase;
• sa execute o actiune fara greseli, mai mult decat de rezultatul actiunii in sine;
• sunt ingrijorati mai mult de posibilitatea de a fi criticati de anumite rezultate, de incalcarea unor norme, decat de victima care ar putea suporta consecintele (Lopatcka & Rachman, 1995, Shafran, 1997)

In concluzie,daca pacientii sunt deresponsabilizati, devin mai putin ingrijorati.

Cai de tratament

Tratamentul consta atat in medicamente cat si in consiliere/ psihoterapie.

Terapia cognitiv comportamentala s-a dovedit a fi cea mai eficienta metoda in ameliorarea si tratarea TOC.

Avand in vedere ca rolul central in TOC il are sentimentul de vinovatie, reducerea vinei duce la o reducere a compulsiilor. Pe de alta parte, incercarea de a modifica ipotezele de pericol, produc o rezistenta la schimbare puternica si ceea ce putem face este sa ajutam pacientul sa “accepte” un nivel de amenintare mai mare. Schimbam cadrul obisnuit, ajutandu-l sa intrerupa, sa amane sau sa reduca compulsiile generate de ideea obsesiva.

• Chiar daca se stiu multe lucruri despre debutul si
  mentinerea TOC, se cunosc mai putine informatii despre viata precoce si
  experientele timpurii care favorizeaza vinovatia.

Din punct de vedere al elementelor de Parenting:

• atmosfera familiala caracterizata de control si critica
• climatul rigid, atent la moralitate si elemente normative
• experientele timpurii de repros, invinovatire, determina pacientul sa se simta nedemn, sa simta ca merita sa fie acuzat sau pedepsit

In intampinarea acestor traume, emotii negative, este recomandat sa utilizam tehnica Imageriei mentale, care expune pacientul la situatiile traumatizante intr-un cadru controlat.

Exista studii de caz in care sunt prezentate mai multe tehnici psihoterapeutice care, integrate intr-o maniera personala si-au dovedit eficacitatea in rezolvarea acestui tip de tulburare.

In concluzie,din punct de vedere statistic, psihoterapia spre deosebire de medicamente, a inregistrat cele mai bune rezultate in tratarea TOC.

Bibliografie: DSM; Mintea Obsesiva, Francesco Mancini; Olga Ines Luppinio, Schema therapy si terapia cognitiva pentru tratamentul TOC ( o propunere de integrare), studiu de caz.