Papagalul
Noutati Povestiri terapeutice
//
Viorica Stoian
//
6 ianuarie 2015
//
Atunci cand ascultam prea mult sfaturile celorlalti, este posibil sa uitam chiar motivul pentru care le-am cerut. In schimb, cand ne asumam deciziile pe care le dorim sau pe care suntem nevoiti sa le luam, chiar daca de multe ori este dificil, pe langa faptul ca ne simtim liberi si multumiti cu alegerile facute, rezultatul si increderea in fortele proprii au de castigat foarte mult.
Noi toti suntem inzestrati de Dumnezeu cu resurse nelimitate, iar tot ce trebuie sa facem este sa le identificam si sa le valorificam. |
“ Suzi era o fetita ca re avea un frate mai mare pe nume Simon. Parintii lui Suzi erau ocupati, aaa ca i-au spus lui Simon sa aiba grija de ea. Dar Simon era destul de mic el insusi, asa ca aceasta era o responsabilitate prea mare pentru el. Aşa ca el a ascultat cu foarte mare atentie ce spuneau parintii lui despre felul in care Suzi ar fi trebuit sa se comporte. Apoi a invatat papagalul sa spuna lucrurile respective. (De exemplu: Nu raspunde celor mari, Ai grija de ceilalti, sau Fii cuminte).Apoi, Simon a pus papagalul pe capul lui Suzi. Acum putea sa se joace sau sa citeasca sau sa faca orice altceva fara sa trebuiasca sa-i dea atentie mereu lui Suzi. Papagalul facea treaba in locul lui.Cand Suzi a crescut mare ea inca mai avea papagalul pe cap si acesta ii spunea ce poate sa faca si ce nu. Acest lucru ii cam ingreuna viata. Papagalul avea adesea obiectii cand ea voia sa-si faca prieteni sau sa se distreze. Adesea Suzi se simtea foarte nefericita cand urma instructiunile papagalului.Intr-o zi, Suzi s-a dus la doctor si i-a cerut ajutorul. Doctorul i-a spus ca va dura multi ani pana cand se va vindeca si i-a dat niste pastile. Suzi s-a simtit si mai nefericita.
Mai tarziu, Suzi s-a dus la un alt doctor pentru ajutor. Acesta i-a spus ca tot ce trebuie sa faca, este sa scape de papagal. Suzi avea indoieli pentru ca era foarte obisnuita sa aiba papagalul acolo. De asemenea, s-a mai gandit ca ghearele papagalului sunt incalcite in parul ei si ca va fi dureros si periculos sa le smulga de acolo.
Totusi, doctorul a zambit si i-a spus lui Suzi ca are nevoie de un pic de ajutor. Apoi, s-a intins si a prins papagalul, dupa care l-a aruncat pe fereastra. Papagalul a tipat de cateva ori si apoi a zburat pentru totdeauna in zari necunoscute.”
(o poveste despre autonomie şi libertate, de Brian Allen) |
|
Programeaza o discutie cu psihologul
Adauga un comentariu!