Stima de sine, increderea in fortele proprii, imaginea pe care o ai despre tine iti influenteaza viata, fie cu o viteza incredibil de mare, fie aruncandu-te intr-un unghi mai putin favorabil, din care vei iesi dupa ce vei trece printr-o recalibrare personala.

Atunci cand o persoana are o stima de sine scazuta, este mult mai susceptibila de a dezvolta depresie, anxietate sau stres emotional, probleme care sunt de obicei direct legate de o auto-evaluare mai putin favorabila. Aceste stari de neliniste generate pe un fond de neincredere, provoaca manifestarea unor  comportamente care pot deveni contraproductive.

Uneori, oamenii recurg cu buna stiinta la anumite comportamente care le pot aduce necazuri.
De-a lungul timpului, au fost dezvoltate mai multe teorii cu privire la intrebarea: „De ce oamenii se comporta uneori intr-un mod autodistructiv ?” si de asemenea, au existat mai multe argumente cu privire la acest subiect, care au fost analizate de specialisti. Acestia au concluzionat ca oamneii ajung sa-si fac rau in mod deliberat chiar daca de multe ori nu sunt constienti de acest lucru.

Aceste tipuri de comportamente autodistructive sunt asociate si apar in special, atunci cand ne simtim priviti de catre ceilalti intr-un mod mai putin favorabil decat ne-am dori. Pentru ca in general oamenii au nevoie de apreciere si de validare din partea celor din jur, in dorinta de a obtine aceasta imagine pozitiva in exterior, recurg la diverse comportamente.

Comportamente auto distructive

Psihologii au construit trei modele care reprezinta comportamentele autodistructive, avand la baza diferite grade de intentie.

Primul model este cel de „auto-distrugere primara.” Acesta include acele persoane care se ranesc in mod intentionat si deliberat. Cei care se afla in aceasta categorie aleg de obicei in mod intentionat o actiune despre care stiu ca reprezinta un pericol pentru ei. „Un exemplu de acest tip de comportament este „masochismul” (Beaumeister & Scher 1988).

Un al doilea model de comportament  autodistructiv  se numeste „compromis sau auto-dezavantajare„. Acest comportament apare atunci cand o persoana alege cu buna stiinta o anumita optiune care-i aduce unele beneficii, dar care de asemenea, are si potentialul de a provoca efecte adverse asupra persoanei. Un exemplu potrivit in acest caz ar fi acela in care o persoana alege sa iasa la fumat cu colegii de serviciu. Riscul de a se apuca de fumat este acceptat in scopul atingerii unui alt obiectiv, acela de a se integra mai bine in echipa.  Intr-un compromis, „raul sau riscul pentru sine este acceptat ca un suport necesar pentru a atinge un alt obiectiv. Practic, omul are mai multe scopuri si dorinte, care, in situatia de compromis ajung sa se gasesaca in opozitie. Astfel, de multe ori oamenii aleg in mod deliberat sa actioneze intr-un mod despre care stiu ca le face rau, iar mai tarziu condamna esecul lor dand vina pe alegerea gresita facuta anterior.

A treia categorie de comportamente auto-distructive include „strategiile contraproductive.” Aceasta implica comportamente de auto-infrangere si se manifesta atunci cand persoana in cauza nu prevede raul pe care si-l face in mod direct.  In acest caz, o persoana urmareste un anumit rezultat, dar alege o strategie sau abordare care esueaza si produce rezultate contrare celor dorite. Astfel, persoana urmareste un scop pozitiv, dar alege sa actioneze printr-un comportament negativ, distructiv. Acest tip de comportament este foarte frecvent in randul adultilor tineri si de obicei rezultatele sunt nocive in primul rand pentru ei insisi. De exemplu, atunci cand un tanar are sentimente pozitive pentru o fata, dar aceasta nu le constientizeaza si se comporta indiferent in raport cu tanarul respectiv, acesta se poate simti ofensat, ajunge sa-si construiasca scenarii negativiste, urmand sa-si adapteze comportamentul scenariilor imaginate, in detrimentul sentimentelor pe care le detine. Astfel, in loc sa construiasca o relatie cu persoana pe care o iubeste, reuseste cu succes sa o indeparteze. De aceea, atunci cand exista amenintari facute la adresa ego-ului sau atunci cand stima de sine este scazuta, este mult mai probabil ca oamenii sa manifeste comportamente de autoaparare intr-o maniera autodistructiva. Acest fapt este legat in mare masura de autocontrol, acesta fiind probabil una dintre cele mai importante capacitati pe care sinele uman le poseda si utilizeaza in scopul de a produce rezultate pozitive, oferindu-i  persoanei in cauza posibilitatea de a se pregati si adpta pentru o anumita situatie. In lipsa obtinerii unor rezultate pozitive, imaginea despre sine se deterioreaza semnificativ.

Numeroase studii si cercetari, au ajuns la concluzia ca respingerea de catre ceilalti sau excluderea sociala, provoaca aceste tipuri de comportamente autodistructive. Stima de sine actioneaza de multe ori ca un „sociometer” care masoara perspectivele unei persoane la atingerea diferitelor grade de apartenenta intr-un grup, iar sentimentele de respingere si singuratate genereaza automat o stima de sine scazuta. Persoanele excluse social, sunt mai agresive, mai putin dispuse sa ajute sau sa coopereze, mai dispuse sa se angajeze in comportamente autodistrcuctive cum ar fi asumarea unor riscuri majore sau amanarea unor sarcini importante. De exemplu, sinuciderea reprezinta un ultim act de autodistrugere, iar persoanele cu mai putine atasamente sociale sau care nu se afla in niciun fel de relatii, au mai multe sanse de a recurge la acest gest sau la a face abuz de substante periculoase, cum ar fi drogurile sau alcoolul.

Celei trei modele de auto-sabotare personala, ilustreaza diferite moduri in care o persoana se poate comporta contraproductiv mai mult sau mai putin intentionat. Aceste comportamente  fiind de asemenea generate si de diferite circumstante in care persoana in cauza se afla, precum si de starile de neliniste pe care le traieste. O persoana deprimata sau anxioasa, prezinta o probabilitate mai mare de a adera la un comportament autodistructiv, decat o persoana care se afla intr-o stare de echilibru psihologic. Rezultatele provenite din diverse studii, subliniaza faptul ca sentimentele puternice de incluziune sociala, confirma si valideaza o imagine pozitiva despre sine, genereaza o stima de sine ridicata si-i permite persoanei in cauza sa utilizeze intr-o maniera productiva capacitatile personale de auto-reglementare si echilibru care o vor proteja pe termen lung.

Constientizeaza-ti valorile, competentele si abilitatile

Daca simti sau ti se pare ca nu mai faci nimic bine. Sau poate ti-ar placea sa te implici in anumite activitati, dar ai impresia ca nu te vei descurca, iar cei ca din jur te vor judeca, déjà manifesti o atitudine negativa in ceea ce te priveste. Increderea in capacitatile proprii de a depasi dificultati, de a rezolva probleme, stima de sine, intaresc perceptia pozitiva pe care o ai despre tine si imaginea pe care o creezi in jurul tau. Lipsa acestora, provoaca mari indoieli si nelinisti in legatura cu propria persoana si integrarea ta in contextul social, profesional sau chiar familial. Poti incerca psihoterapia, aceasta poate fi o solutie de succes!