Transa hipnotica este diferita de orice fel de fenomen supranatural, este o stare modificata de constiinta asemanatoare cu relaxarea sau cu starile meditative, iar stari asemanatoare transei hipnotice se intalnesc frecvent in viata cotidiana. De exemplu, atunci cand citesti un roman si esti absorbit de subiectul naratiunii, nu mai auzi/ vezi ce se intampla in jurul tau, daca te striga sau suna cineva la usa.

Auto-hipnoza

Suntem ceea ce gandim!

Cum?

Spontan: gand, cauza, efect. Mai exact, gandurile noastre se transforma in micro-actiuni, acestea determina comportamente, iar comportamentul ne defineste personalitatea.

Si da, daca noi credem ca putem reusi sa facem un anumit lucru, sa fim siguri ca putem. La fel se intampla si atunci cand nu avem deloc incredere intr-o reusita; ea nu se va produce pentru ca mental am tras cortina, am intors spatele sperantei si oricarei posibilitati.

„O pacienta mi-a spus:

• Stau foarte prost cu nervii, dar nu pot sa discut cu dumneavoastra sau cu altcineva. Am ajuns aici prin intermediul unor prieteni care va sunt pacienti. Dar nu am curaj sa va spun ce problema am. Vreti sa fiti terapeutul meu?

• Da, o sa fac tot ce-mi sta in putinta, i-am raspuns.

• Ei, bine, o sa fac in felul urmator. Seara, pe la unsprezece, vin cu masina, o parchez in fata, si imi imaginez ca sunteti in masina cu mine. Apoi ma gandesc temeinic la problema mea. 

• Mi-a platit doua consultatii. Nu stiu de cate ori a stat, pana dimineata, pe la patru, pe aleea din fata cabinetului, analizandu-si problema. Si-a rezolvat problema, iar mie mi-a platit doar primele doua consultatii.

Mi-a spus:

• Am scapat de problema pe care o aveam. 

In acest caz, avem literalmente un exempu al dictonului lui Erickson: „cel care face terapia este pacientul”. Totusi, aceasta pacienta avea nevoie sa stie ca Erickson era terapeutul ei. Era evident ca nu se putea trata singura fara un terapeut. Poate ca aceasta nevoie de a exista o alta persoana, un terapeut – chiar daca doar in imaginatie -, confirma doctrina lui Martin Buber potrivit careia numai in relatie cu alti oameni putem sa ne implinim si sa ne dezvoltam.” ( Vocea mea te va insoti, Sidney Rosen)

Da, suntem niste fiinte minunate, posesorii unui bagaj incomensurabil de talente si abilitati, mai mult sau mai putin cunoscute, functie de diversitatea mediului nostru inconjurator. Si totusi, ce anume inclina balanta catre pesimism, decat spre optimism?! Ce ne face sa atribuim forta fantasticului, magicului, supranaturalului, in afara capacitatii fiintei noastre? Frica exagerata! Aceasta, fiind in mare parte produsul unui intreg sistem de reguli. 

Miracolul este in noi, si se produce cu participarea noastra. 

Domnul nostru Isus Hristos a spus: „Credinta ta te-a vindecat”. 

Am venit aici cu tot ceea ce ne trebuie pentru a face fata tuturor problemelor, dar cheia accesarii acestor resurse este libertatea noastra interioara, pe care, poate o putem obtine printr-o mai mare atentie de sine, prin bunatate si empatie, dar mai ales prin iubire, prin a ne da voie sa iubim si sa fim iubiti, pentru ca „numai in relatie cu alti oameni putem sa ne implinim si sa ne dezvoltam”.

In general, oamenii nu sunt constienti de resursele interioare pe care le detin, ignorandu-le si necunoscand faptul ca accesandu-le pot rezolva foarte multe probleme de sanatate, stres, sau dezvoltare a capacitatilor din punct de vedere fizic sau psihic.

De-a lungul timpului hipnoza a fost des controversata si de multe ori gresit inteleasa. Teama cea mai raspandita fiind aceea ca hipnoza ar slabi vointa persoanei hipnotizate, aceasta pierzandu-si controlul si ajungand sa fie manipulata de hipnotizator, insa practica nu a demonstrat ca daca acesta isi propune in mod serios sa reziste hipnozei nu ar putea sa o faca.

Incepand cu a doua jumatate a secolului XX, a crescut interesul pentru hipnoza  in special in ceea ce priveste aplicatiile ei clinice, deoarece hipnoza aplicata adecvat de catre specialisti cu experienta poate aduce beneficii semnificative oamenilor aflati in suferinta si nu exista niciun fel de dovada ca aceasta ar aduce vreo dauna umanitatii (Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului, Irina Holdevici, Ilie P. Vasilescu).

Rational, omul reuseste sa rezolve o serie de probleme si sa inteleaga diverse situatii, insa doar la nivel logic. Pentru o cunoastere mai profunda, intuitiva, este necesar sa fie accesate anumite mecanisme subconstiente, iar acest proces poate fi abordat mai usor prin intermediul relaxarii, hipnozei sau autohipnozei.

Conform specialistilor, adeptii psihoterapiei in care sunt inclusi hipnoterapeutii au ajuns la concluzia ca daca anumite probleme de natura psihologica sunt tratate prin prescrierea de medicamente, nu se face decat ca problema reala sa fie ascunsa, mascata.

Hipnoza, utilizata ca tehnica in procesul psihoterapeutic, are o serie de aplicatii practice in domenii variate de activitate, acolo unde se solicita cresterea performantelor, cum ar fi activitatile sportive. De asemenea, cercetarile din ultimii ani au demonstrat ca hipnoza poate contribui la crestrea capacitatii de invatare, sau a creativitatii. In domeniul clinic, ultilizarea ei este raspandita in foarte multe ramuri precum chirurgia, unde utilizarea transei hipnotice inlocuieste substantele anestezice total sau partial, transa este utilizata cu success in combaterea durerii ca de exemplu in interventiile stomatologice sau la nastere. Stresul si anxietatea sunt de asemenea reduse sau chiar annihilate prin intermediul hipnozei. De asemenea, in terapia depresiei sau in cazurile de crestere a stimei de sine, tehnicile hipnotice produc rezultate semnificative.

Prin sugestibilitate sau imagerie pot fi influentate favorabil o serie de boli grave precum cancerul, leucemia, hepatita sau SIDA.

Referitor la modalitatea de inducere a transei hipnotice, asa cum am mentionat mai sus, oamenii au capacitatea de a intra in transa in mod spontan destul de frecvent. Fara aceasta capacitate de care beneficiem in mod natural atunci cand vizionam un film, citim o carte sau mergem la un spectacol, probabil ca viata noastra nu ar mai fi traita cu aceeasi intensitate. Totusi, inducerea transei de catre o alta persoana se produce diferit decat trairea transei in mod spontan, natural, avand o anumita dinamica ce atrage anumite procese, iar colaborarea dintre terapeut si pacient este esentiala pentru ca transa hipnotica sa se produca. Astfel, inductia devine si reprezinta expresia relatiei dintre pacient si terapeut, in contextul situational in care se afla.

Ramai curios in legatura cu ce poti descoperi!